Sfîrșitul sfîrșitului oricărei umbre.Ieșirea finală

Printr-o nici o coincidență este tot 1 noiembrie, intru pe un blog șters, în timpul unui alt priveghi. Definitiv. Acum știu cum să sfîrșesc moartea. Prin lumină. Și am ieșit din acest tot tenebros. Mă duc spre mare. Pe insula mea, a noastră.

Sfîrșit.

(Un) Sfîrșit de umbră

Ieșirea am găsit-o. Și cum este început de noiembrie, mă gîndesc că-i semn bun pentru închiderea blogului (și a unor povești/etape sau ce-or fi). Am rîs, am plîns, am crescut, am căutat, am găsit, m-am fragmentat, m-am întregit etc. Și cum nu mă pricep nici la începuturi, nici la sfîrșituri, și nici țuică nu am ca să îmi îmbărbătez cuvintele și mîna, mai bine s-o sfîrșesc abrupt. Am zis!
Mă bucur și răsuflu liniștită și calmă. Și acum pornesc la drum, pe alt drum.